Testarea ADN: cum se fac testele de paternitate
Testul de paternitate reprezinta un test genetic in care se analizeaza ADN-ul unui individ pentru a putea stabili daca este sau nu tatal biologic al unui copil. Acest test este singurul de certitudine pentru a determina gradul de rudenie.
Pentru a realiza testul, sunt necesare probe biologice de la prezumtivul tata si de la copil. Practic, se analizeaza, pentru fiecare persoana testata, 16 secvente ADN (markeri), realizandu-se astfel un profil genetic pentru fiecare individ in parte. Profilurile se compara apoi, stabilindu-se corespondenta pentru fiecare marker.
De ce recurgem la acest test?
Sunt multe motive pentru care un individ poate solicita acest test: barbati care, la distanta de o anumita relatie amoroasa, sunt anuntati ca, in urma acesteia, a rezultat un copil si vor sa confirme acest lucru; relatii in care partenera este suspectata de infidelitate; separarea copiilor de familiile lor biologice (adoptii etc.) care apoi doresc reunirea si certitudinea apartenentei biologice s.a.
Acuratetea testului ADN pentru stabilirea gradului de rudenie este foarte ridicata.
Recoltarea probelor ADN
Metodologia de recoltare a probelor este simpla si nedureroasa. De cele mai multe ori, se folosesc mostre bucale prelevate prin tamponarea mucoasei orale, racland usor suprafata interna a obrazului. De asemenea, se pot folosi probe de sange, fire de par cu bulb (radacina), periuta de dinti, mucuri de tigari, pete de sange etc.
De asemenea, testarea se poate face prenatal, apeland la biopsie de vilozitati coriale sau prelevare de lichid amniotic prin amniocenteza. Totusi, aceste manevre sunt considerate invazive si prezinta un risc mic, dar semnificativ, de complicatii care pot merge pana la avort spontan. In practica curenta se apeleaza la aceste manevre invazive doar daca riscurile de anomalii cromozomiale sau genetice sunt mai mari sau cel putin egale cu riscurile de complicatii postprocedura. Descoperirea existentei de celule fetale circulante in sangele matern a oferit posibilitatea unei noi abordari prenatale noninvazive pentru depistarea anumitor afectiuni. Aceste metode noninvazive pot fi utilizate si pentru stabilirea paternitatii, prin prelevarea de sange matern, de obicei la o varsta gestationala mai mare de 14 saptamani. Acuratetea acestei metode este de 99,9%.
Rezultatul testarii ADN
In cazul testarii a doi prezumtivi tati care sunt gemeni identici, identificarea tatalui biologic este imposibila, acestia avand profiluri ADN identice. De asemenea, acuratetea scade si daca prezumtivii tati sunt rude de sange.
Protocolul de lucru include extractia ADN, cu amplificarea si analizarea celor 16 secvente ADN si compararea acestora pe rand pentru a stabili daca genotipurile corespund intre cele 2 probe comparate. Un plus de informatie se obtine daca se analizeaza in paralel si proba mamei, insa acest lucru nu este absolut obligatoriu. In baza acestor teste, se calculeaza un indice combinat de paternitate care reprezinta probabilitatea ca tatal prezumtiv sa fie tatal biologic al copilului in cauza. Astfel, rezultatul testarii ADN asigura confirmarea paternitatii cu o probabilitate de 99,9999% si excluderea paternitatii cu o probabilitate de 100%.
In mod similar testului de paternitate, se poate determina si maternitatea, analizand profilurile genetice ale presupusei mame si ale copilului. Daca nu se poate obtine o proba de la mama prezumtiva, testul se poate efectua si prin testarea unei rude de gradul I a presupusei mame − sora, frate sau mama, prin analizarea ADN-ului mt (ADN mitocondial), care se transmite doar pe linie materna (de la mama la fat, indiferent de sexul acestuia). Tot in aceasta categorie intra testarea rudeniei frate/sora, unchi/matusa, bunici/nepoti.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie