Priapismul: ce trebuie sa stii despre erectia persistenta
Priapismul reprezinta o erectie prelungita (peste 4 ore), independent de stimularea sexuala, cu imposibilitatea revenirii organului genital la forma flasca, si este o urgenta urologica. Interventia precoce asigura o recuperare functionala cat mai buna. Etiologia priapismului este frecvent idiopatica, insa poate reprezenta si o complicatie aparuta in urma folosirii anumitor substante farmacologice sau ca o complicatie a unor patologii asociate.
Priapismul poate fi ischemic sau nonischemic
Priapismul ischemic apare din cauza imposibilitatii drenarii venoase si a detumefierii organului genital. Priapismul nonischemic, caracterizat printr-un flux arterial crescut, apare frecvent in urma unor traumatisme genito-urinare si a existentei unei fistule arteriale.
Priapismul constituie o urgenta urologica si, netratat, poate duce la disfunctii erectile si necroze peniene, mergand pana la amputarea organului genital.
Organul penian este format din 2 corpi cavernosi si un corp spongios. In timpul stimularii sexuale, corpii cavernosi sunt irigati cu sange si, prin anumite mecanisme de control, sangele nu mai este lasat sa iasa de la nivelul lor pentru a mentine erectia.
Bolile asociate care pot avea drept complicatie priapismul
Bolile asociate care pot avea drept complicatie priapismul sunt: anemia falciforma (cauza de priapism pediatric), talasemie, boala Fabry, embolie grasoasa, afectiuni neurologice, neoplazii − cancer prostatic, cancer vezical, leucemie, melanom etc. Agentii farmacologici des implicati in aparitia priapismului sunt agentii folositi la imbunatatirea functiei sexuale, dar si unele antihipertensive, psihotrope, suplimente hormonale si droguri. De asemenea, s-a raportat o incidenta crescuta a priapismului in asocierea de Ginkgo biloba si agenti antipsihotici.
Diagnosticarea priapismului
Prognosticul depinde de o serie de factori: durata simptomelor, varsta, patologiile asociate si promptitudinea interventiei medicale.
Priapismul ischemic este, de obicei, dureros, desi durerea poate disparea in cazurile de priapism prelungit. Priapismul nonischemic este, de obicei, nedureros, insa asociaza istoric de traumatism genito-urinar si/sau perineal. In anamneza pacientului este important sa se regaseasca istoricul de patologii asociate, episoade anterioare de priapism, folosirea de agenti farmacologici, traumatisme genito-urinare, antecedente de neoplazii, interventii chirurgicale urologice recente.
De asemenea, este important sa se obiectiveze intervalul de timp scurs de la instalarea erectiei (peste 4 ore). Este important de stiut ca pacientii se pot prezenta la medic si la interval de cateva zile de la instalarea simptomatologiei, cu repercusiuni grave asupra organului genital.
La inspectia organului genital de obicei se constata flasciditate la nivelul corpului spongios si a glandului penian, acompaniat de rigiditatea persistenta a corpilor cavernosi. Organul genital poate prezenta modificari tegumentare, leziuni ulceroase, tulburari necrotice, urme de traumatism sau intepaturi, proteze peniene, adenopatie locala sau secretii patologice.
Investigatiile clinice si paraclinice au rolul de a obiectiva patologiile asociate, posibil responsabile de aparitia simptomatologiei.
Diferentierea intre priapismul ischemic si nonischemic
Diferentierea intre priapismul ischemic si nonischemic este foarte importanta deoarece tratamentul este diferit. In marea majoritate a cazurilor, este vorba despre priapism ischemic.
In cazul tratamentului pentru priapism ischemic, se incepe cu aspiratie terapeutica combinata sau nu cu irigatie sau injectare intracavernoasa de agenti simpatomimetici. Tratamentul priapismului nonischemic se bazeaza pe identificarea si obliterarea fistulei. In cazul existentei patologiilor asociate, care au dus la instalarea priapismului, se incearca pe cat posibil tratarea sau echilibrarea bolii de baza. Cel putin jumatate din pacientii care dezvolta priapism raman cu sechele si afectari permanente ale functiei erectile. Este important ca decomprimarea corpului cavernos sa se faca cat mai repede posibil (ideal, in maximum 4-6 ore de la instalarea simptomatologiei). In cazurile severe, neglijate, poate fi nevoie de interventie chirurgicala, uneori fiind necesara inclusiv amputarea organului genital. Pentru pacientii cu priapism indelungat, se poate lua in calcul implantarea unei proteze peniene.
In contextul sesizarii unei erectii prelungite, pacientii pot adopta o serie de metode pentru a diminua complicatiile: aplicarea de gheata pe perineu si penis, compresiunea perineala externa sau pot incerca sa urce pe scari (actioneaza prin mecanism de furt arterial). De multe ori, aceste metode dau roade si simptomatologia se reduce. Daca totusi, in urma acestor manevre, nu se produce detumefierea rapida a organului genital, nu mai trebuie intarziat consultul medical de urgenta.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie