Infectia cu Cytomegalovirus in sarcina
Infectia cu Cytomegalovirus (CMV) reprezinta cel mai frecvent intalnita infectie virala congenitala, cu o prevalenta de cca 0,5%. Factorii responsabili de transmisia si severitatea infectiei la fat inca nu sunt pe deplin intelesi. Desi majoritatea nou-nascutilor infectati sunt asimptomatici, cca 5-20% prezinta rate crescute ale mortalitatii si morbiditati neurologice severe.
Infectia CMV la mama poate fi clasificata drept primara – cand infectia are loc in timpul sarcinii – si non-primara – cand anticorpii CMV postinfectie sunt preexistenti sarcinii. Ca orice virus din familia Herpesviridae, CMV se poate reactiva oricand pe parcursul vietii. Prevalenta maxima se regaseste in familiile cu copii cu varste sub 3 ani, in special daca au intrat in comunitate, acestia excretand virusul prin saliva si urina.
Metode de transmitere
Transmiterea verticala (de la mama la fat) este comuna in infectiile materne primare. Totusi, anticorpii materni nu sunt protectori pentru o reactivare a virusului sau infectia cu o noua tulpina virala.
Transmiterea de la mama la fat poate urma mai multe cai: frecvent, CMV infecteaza si colonizeaza masa placentara unde virusul se poate replica in voie si apoi este transmis embrionului, colonizandu-l masiv la nivelul diverselor organe si tesuturi in formare; ascensionarea infectiei de la nivelul tractului genital matern este mai rara antepartum, dar posibila. Transmisia intrapartum sau postnatala poate aparea prin ingestia secretiilor cervico-vaginale in timpul nasterii naturale sau prin intermediul alaptarii.
In schimb, prezenta ADN-ului CMV in sangele matern la momentul amniocentezei nu pare sa reprezinte un factor de risc pentru transmisia iatrogena antepartum. Rata de transmitere a virusului creste odata cu cresterea varstei gestationale, avand un maxim de 65% in trimestrul al III-lea. Totusi, cu cat transmiterea se face mai tarziu, cu atat complicatiile aparute la nou-nascuti sunt mai putin grave.
Cum se manifesta infectia cu Cytomegalovirus
Aspectul clinic este influentat de statusul imunitar al gazdei, iar marea majoritate a gravidelor si nou-nascutilor este asimptomatica. Totusi, infectiile congenitale severe si sechelele tardive pot aparea in procent crescut la nou-nascutii proveniti din mame infectate, aceasta situatie facand esential diagnosticul prenatal.
Infectia materna primara se poate manifesta sub forma unui tablou nespecific – subfebrilitate, mialgii, faringita, artralgii, fatigabilitate. Infectia cu o noua tulpina sau reactivarea virala nu au corespondent clinic.
Infectia congenitala asociaza morbiditati severe si, desi majoritatea nou-nascutilor sunt asimptomatici, 10-15% dezvolta sechele neurologice in grade diferite de severitate in primii 3 ani de viata. Un procent de 5-20% dintre nou-nascuti pot prezenta la nastere microcefalie, ventriculomegalie, corioretinita, retard de crestere, splenomegalie sau trombocitopenie cu vasculopatie trombotica progresiva. Rata de deces in randul nou-nascutilor este de 5%, iar mai mult de jumatate dintre supravietuitori dezvolta sechele neurologice: pierdere progresiva a vazului si/sau auzului si deficite cognitive.
Boala simptomatica si sechelele tardive severe sunt asociate infectiei primare aparute in prima jumatate a sarcinii, cu incidenta maxima in primul trimestru. S-a constatat o incidenta crescuta a nou-nascutilor infectati proveniti din mame infectate cu HIV si CMV.
Conform protocoalelor de monitorizare a sarcinii, testarea gravidelor pentru infectia CMV face parte din evaluarea bolii mononucleozice cand sunt prezente anomalii fetale ecografice care ar sugera o infectie congenitala CMV sau la solicitarea pacientei. De asemenea, pacientele imunocompromise ar trebui testate de rutina.
Testare
Implementarea testarii serologiei ca test screening pentru CMV la pacientele imunocompetente este controversata, ACOG avand recomandari impotriva testarii de rutina, aducand ca argument lipsa existentei unui vaccin protector, greutatea diferentierii intre infectia primara si non-primara, posibilitatea reactivarii virusului oricand in timpul sarcinii si faptul ca aparitia sechelelor neonatale nu este predictibila.
Amniocenteza cu PCR de ADN viral este de preferat pentru identificarea fetilor infectati cu semne ecografice sugestive.
Ecografia fetala poate releva semne ecografice sugestive: calcificari periventriculare, ventriculomegalie, microcefalie, hipoplazie cerebeloasa, hiperecogenitate intestinala, RCIU, hepatosplenomegalie, hidrops fetal etc. Monitorizarea ecografica la 2-4 saptamani poate surprinde aparitia de anomalii de dezvoltare.
Conduita in cazul gravidelor imunocompetente infectate presupune administrarea de tratamente simptomatice la nevoie (de exemplu, febra). Desi majoritatea gravidelor cu infectie primara CMV in primul trimestru vor naste feti sanatosi, unele paciente pot opta pentru terminarea sarcinii pentru a elimina posibilitatea dezvoltarii unei infectii congenitale sau a sechelelor tardive.
Tratamentul antiviral la pacientele imunocompetente este rar recomandat, doar in cazurile de boala materna severa, avand in vedere ca nu scade rata de transmitere perinatala a infectiei.
Preventia infectarii cu CMV se face prin adoptarea unor norme de igiena personala banale: spalarea pe maini cu apa si sapun, evitarea folosirii obiectelor personale (de exemplu, periuta de dinti) la comun etc.
Text: Dr. Stavri Andreea
Medic specialist obstetrica-ginecologie