Oricat de usor poate parea pentru unii copii sa-si insuseasca scrisul si cititul, exista si o categorie de micuti pentru care aceste abilitati devin sarcini dificile sau aproape imposibil de realizat. Diferenta dintre ei nu consta in nivelul de inteligenta, deoarece si acestia pot fi la fel de inteligenti ca si primii, ci in incapacitatea creierului de a transforma imaginile percepute cu ochii intr-o forma scrisa. Ei nu reusesc sa puna cap la cap grupuri de litere cu ajutorul carora pot forma cuvinte. Stiai ca si Leonardo da Vinci, Pablo Picasso si John F. Kennedy au suferit de aceasta dizabilitate?

Ce este dislexia?

Dislexia este o tulburare de invatare care afecteaza acea zona a creierului responsabila cu coordonarea vorbirii. Astfel ca informatia nu este corect prelucrata si afecteaza capacitatea copilului de a invata sa scrie si sa citeasca. Copiii dislexici pot rezolva probleme complexe din domeniul electronicii sau designului, dar nu-si pot insusi deprinderi mai simple, precum scrisul si cititul.

Care sunt semnele predispozitiei spre dislexie?

Simptomele dislexiei pot fi observate inca din perioada prescolara in vorbire, miscare, orientare in spatiu, atentie, perceptie sau memorie.

• Vorbirea – Copiii dislexici vorbesc mai tarziu comparativ cu ceilalti copii; vocabularul se dezvolta intr-un ritm mai lent; invata greu cuvinte noi; vorbesc incorect din punct de vedere gramatical; se exprima greu, nu reusesc sa vorbeasca coerent despre o tema data; nu asculta cu placere povesti;
• Perceptia vizuala – Observa sau recunosc greu persoane cunoscute pe strada sau un anumit obiect intr-o multime de obiecte (o haina din dulap); nu pot realiza, dupa un model dat, o constructie din cuburi; nu observa diferenta dintre doua obiecte; nu reusesc sa copieze figuri;
• Miscarea – Merg mai tarziu in comparatie cu alti copii, nu au mers in „patru labe”; miscarile sunt nesigure, nu pot merge pe o linie dreapta; se impiedica usor, cad sau darama obiecte; sunt hiperactivi; simtul echilibrului este slab dezvoltat, calitatea desenelor este sub nivelul varstei;
• Orientarea spatiala – Lateralitate nedezvoltata, nu este clar daca sunt stangaci sau dreptaci; sunt mai multi dislexici stangaci decat dreptaci; este frecvent intalnita lateralitatea incrucisata – de exemplu, sunt dominante mana dreapta si piciorul stang; nu cunosc denumirea partilor corpului; uita unde si-au lasat lucrurile sau le pierd frecvent; se ratacesc cu usurinta;
• Atentia – Sunt neatenti, nu sunt capabili sa isi concentreze atentia o perioada mai indelungata;
• Memoria – Nu retin poezii, cantece, le uita usor; invata greu cuvinte noi;
• Scrierea – Au probleme in perceptia concomitentei; au dificultati in reproducerea unui sir de miscari, de asezare in rand;
• Comportament – Unii copii devin irascibili, au o toleranta scazuta la frustrare, sunt agitati, superficiali, se joaca putin timp cu o jucarie; se adapteaza greu in colectivitate; evita anumite jocuri sau activitati de teama unui esec.

Exista putini copii dislexici care manifesta toate simptomele prezentate, dar un numar mare ar trebui sa traga un semnal de alarma.

Dislexia se poate trata?

Dislexia este o tulburare de prelucrare a informatiilor care nu dispare odata cu trecerea timpului. Unele caracteristici pot ramane prezente pe parcursul intregii vieti a copilului. Insa exista suficiente metode de terapie care amelioreaza vizibil simptomele si previn aparitia tulburarilor de personalitate. Printre acestea putem enumera: terapia logopedica, psihoterapia, kinetoterapia, metoda Meixner, metoda Sindelar. Recunoasterea cat mai timpurie a problemei garanteaza succesul terapiei. In plus, un mediu familial si scolar cald si intelegator ii creeaza micutului o baza solida de dezvoltare, ajutand la prevenirea posibilelor tulburari emotionale.

Text: Psiholog Dana Comanescu