Cistita – o infectie recidivanta cu multiple cauze
Cistita reprezinta inflamatia vezicii urinare. In cazul in care procesul inflamator este determinat de o invazie bacteriana, vorbim de o infectie urinara.
Cel mai suparator simptom si cel mai des intalnit in cazul cistitelor este senzatia imperioasa de a urina, insotita de usturimi mictionale si eliminarea unei cantitati mici de urina (uneori cateva picaturi). Uneori, aceste mici picaturi se pot pierde involuntar, cauzand o stare de disconfort. Usturimea apare de regula spre sfarsitul mictiunii.
Simptomele cistitei
De cele mai multe ori, urina eliminata este tulbure si cu un miros caracteristic. Durerea in zona pelvina este surda, sub forma de apasare (se simte ca o greutate dureroasa) si se poate insoti de o stare subfebrila. Un alt simptom intalnit este pierderea unor mici picaturi de sange prin uretra.
Cauzele care determina aparitia cistitei
Majoritatea cistitelor de origine bacteriana sunt produse de Escherichia Coli, o bacterie cu habitat vaginal dar si in colon. Cand multiplicarea este masiva, sau in cazul unei scaderi a imunitatii locale si/sau generale, microbii patrund prin uretra in vezica. Aici determina inflamarea peretilor vezicii, aparand astfel simptomele specifice.
Daca nu se instituie un tratament, microbii pot invada ureterele si apoi tesutul renal, uni sau bilateral, dand nastere la infectiile de tract urinar.
La femei, acest tip de cistita apare frecvent la varste tinere, cauza constituind-o frecventa raporturilor sexuale, dar si in perioada de premenopauza – menopauza, cand imunitatea locala scade.
La barbati, este mai frecventa dupa varsta de 45 ani, cand apar tulburari urinare datorate maririi in volum a prostatei.
Pe langa acest tip de cistita (infectioasa), exista si inflamatia care nu este produsa de vreo bacterie (cistita neinfectioasa). Predomina ca si frecventa la sexul feminin si poate fi declansata de utilizarea in exces a lotiunilor intime, de folosirea produselor spermicide sau a condoamelor, de igiena intima excesiva (contactul mecanic frecvent produce iritatia uretrei, la inceput in portiunea ei proximala, iar mai apoi ascendent, pana la nivelul vezicii urinare).
Persoanele care sunt supuse unui tratament chimioterapic sau radioterapic dezvolta des inflamatii ale tractului urinar. De asemenea, unele medicamente, prin produsii lor de descompunere, pot determina cistite.
Cateterele urinare, folosite in caz de patologie renala sau pre- si postoperator, pot declansa fenomene inflamatorii ale cailor urinare.
De asemenea, unele boli ale aparatului genital feminin cum ar fi boala inflamatorie pelvina, endometrioza, cancerul genital, se insotesc adesea de inflamatii ale vezicii urinare.
Cel mai des afectate de cistita sunt femeile, ele avand o uretra mai scurta decat a barbatilor. De asemenea, sarcina predispune la aparitia infectiilor aparatului urinar.
Cele mai redutabile complicatii ale inflamatiei vezicii urinare sunt reprezentate de infectia rinichilor si pierderea capacitatii lor de filtrare. Aceste complicatii se regasesc frecvent la copii si persoane varstnice.
Diagnostic si tratament indicat in cazul cistitei
In prezenta unor simptome sugestive de inflamatie sau infectie a tractului urinar, prezentarea la medic devine o necesitate. Examenul clinic, ecografic precum si examenul urinii se impun. Urina se colecteaza din mijlocul jetului, dupa o igiena locala adecvata. Examinarea microscopica directa se completeaza cu urocultura, pentru depistarea agentului patogen declansator precum si pentru stabilirea sensibilitatii la antibiotice.
Prima masura terapeutica este reprezentata de consumul de lichide, antiseptice, antiinflamatoare, antalgice, vitaminoterapie si sustinerea functiei imunitare. Se continua apoi, daca este cazul, cu antibiotice conform antibiogramei. Controlul periodic dupa efectuarea tratamentului este obligatoriu.
Text: Dr. George Vasilescu, medic primar obstetrica-ginecologie – Columna Medical Center