Cand religia este un obstacol in calea placerii sexuale
Pentru unii oameni, are prioritate credinta religioasa impusa prin educatie de catre parinti, profesori, preoti etc. Abia apoi, pe fondul religiei, isi poate face intr-un tarziu loc si dragostea fata de o persoana anume.
Pentru alti oameni, in schimb, pe primul loc exista dragostea si mai tarziu, pe masura ce deceptia se instaleaza, apare si atractia catre cele sfinte ca mijloc de salvare din prapastia deziluziei amoroase.
Insa mai exista genul de oameni care nu au nevoie de dimensiunea divinitatii in viata lor si considera ca doar ei au controlul asupra propriei vieti.
Cand religia este un obstacol!
De regula, principiile religioase sunt impuse in educatia copiilor de catre parinti. Insa, atunci cand aceste principii vin de la ceilalti si nu rezoneaza cu propria persoana, religia se transforma in obstacol in calea implinirii personale.
Se stie ca varsta adolescentei sau a tineretii are o serie de preocupari catalogate ca fiind „pacatoase”, cum ar fi cunoasterea, razvratirile si sexualitatea. Aceste aspecte sunt in conflict cu cei care se afla la varste mature spre batranete, varste la care credinta atenueaza cel mai bine nelinistile mortii.
Asadar, pentru adolescenti si tineri se naste o dilema in ceea ce priveste pastrarea religiei care ti-a fost impusa de parinti. Unii pot alege sa o pastreze ca atare. Altii isi pot alege credinta dupa cum le dicteaza propria constiinta.
Daca ar fi sa privim lucrurile atat din perspectiva religioasa cat si psihologica, pot afirma ca fiecare copil se naste cu o atitudine pozitiva fata de viata si lume. Aceasta atitudine poate simboliza credinta, insa fara a putea fi exprimata in cuvinte de copilasul abia sosit pe lume. De altfel, puritatea copilului este evocata de mai toate religiile ca exemplu pentru credinta adultilor.
Din aceste ipoteze, putem deduce ca fiecare apartinem religiei in sanul careia ne nastem, adica a parintilor nostri.
La varsta adolescentei pot exista momente de lupta crancena intre dragostea si religia aceleiasi persoane, deoarece cunosterea erotica,
neconsfintita prin casatorie, dar devenita prioritara la aceasta varsta este considerata de religie ca fiind un pacat grav.
Cum impacam credinta cu viata sexuala?
Stim cu toti ca prin intermediul credintei invatam sa iubim cu adevarat. Citind Biblia si incercand sa-i patrunzi sensurile, vei descoperi ca exista o armonie intre iubirea fata de un om si iubirea fata de Dumnezeu.
Biblia ne invata sa oferim fara sa asteptam ceva in schimb, sa nu ravnim la partenerul altuia, sa nu cautam doar placerea in ceea ce facem, dupa casatorie sa ne lasam parintii pentru a fi partenerul de viata si sa protejam viata care se naste din viata noastra sexuala. Acestea au fost cateva invataturi ale Bibliei care s-au dovedit a fi valabile in numeroase situatii ale vietii in doi.
Oamenii, fiinte hedonice
Oamenii sunt fiinte prin excelenta hedonice, adica profund atasate placerii. Multe dintre problemele lor sunt consecinta placerilor pe care le cauta. Esenta formarii caracterului unui om sta in dobandirea capacitatii de autocontrol prin amanarea placerilor.
Un preot ar spune ca nu exista impacare intre dorinta si credinta si ca trebuie sa renuntam la placere pentru a fi mantuiti. Stilul de viata care cultiva renuntarea la placere se numeste asceza si este pus in practica prin celibat si saracie.
Pe de alta parte, crestinismul sustine cu tarie procrearea inca de cand Dumnezeu i-a promis lui Abraham ca va avea descendenti ca firele de nisip, facand din inmultirea poporului evreu un lucru insemnat.
Semnificativ in acest sens e ca una dintre cele mai aspre pedepse divine a primit-o Onan, personajul biblic care, in loc sa asigure urmasi cu nevasta fratelui sau mort, a preferat sa-si arunce „samanta” pe jos.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei